As fi oprit timpul in loc

Momentul acela in care stau cu capul in poala ta si privesc printre acele de brad cerul plin de stele, in timp ce tu imi citești ghicitori dintr-o carte, te privesc pe ascuns si imi mut privirea cand o cobori asupra mea… inca de pe atunci, nefiind la fel de constienta ca acum de perfectiunea momentului, as fi oprit timpul in loc . Acum cand vreau sa plec doar cu mintea într-un loc frumos, acolo sunt. Miss you

don’t settle !

I don’t wanna settle! Nu vreau un sot trofeu, care da bine doar pe hartie, genul care zambeste seducator oricui, mereu amabil, enervant de politicos. Nu vreau prieteni care stau langa mine doar din lipsa de creativitate sau lipsa de personal. Nu vreau sa renunt la principii si la cine sunt pentru o fericire aparenta care se destrama de fiecare data cand pun capul pe perna.

Nu imi este usor sa fiu eu, dar principiile mele sunt tot ce am, sunt suruburile care ma sustin oricat m-ar alerga viata.

Nu vreau un job fara emotie , care sa ma opreasca sa evoluez… nu vreau sa imi adoarma neuronii, vreau sa mearga la sala de forta si sa aiba un regim alimentar sanatos.

Nu vreau un oras mic unde locuiesc oameni cu minti inghesuite! Vreau oameni adevarati, care sa ma faca sa ma simt bine ca sunt om, nu replici nereusite facute in China.

Poate ca sunt lucruri pe care nu am cum sa le schimb, poate chiar imposibile, dar nu imi pasa, atat timp cat am sa lupt pana cand imi termin tóate resursele de oxigen, atat timp cat lupt pana la capat, viata mea o sa aiba sens, indiferent de rezultat.

 

 

 

terapie – day 1

Imi gasesc cu greu cuvintele, din ce in ce mai greu, semn de boala, de mucegai. Cuvintele au fost mereu de partea mea, sunt soldateii mei, fara ei nu mai sunt la comanda. Doctorul din mine mi-a prescris zece ganduri pe hartie pentru 30 de zile. Ar trebui sa apara imbunatatiri la starea febrila a egoului meu in prímele zile. Litera cu litera o sa imi vindec sufletul si apoi o sa pot sa ies din casa fara esarfa care imi sufoca cuvintele si fara paltonul greu care nu ma lasa sa merg dreapta. O sa imi scot radacinile din pamantul mucegait si o sa il scot la soare sa usuce mucegaiul, o sa ma infig din nou in pamantul sanatos si o sa inverzesc, infloresc, cresc.

Terapie- day 1

De ce doare? Cum m-am imbolnavit asa? De ce nu am luptat? De ce am pierdut bucati din mine si cum le aduc inapoi? Simt ca pierd cate o particica din mine pe zi ce trece… nu este doar faptul canu pot sa merg inainte, dar devin constienta de cati pasi am facut cu spatele, de cate am pierdut… Imi pierd amintirile, ambitiile, idealurile, oamenii, zilele, fericirea, puterea, increderea, credinta si din dragostea de viata am doar frimituri pe care un stiu cum sa le mai dramuiesc.

Stiu ca am venit cu defect din fabrica… dar am fost o piesa care se finisa si promitea sa devina o piesa functionala. Un moment de lipsa de incredere in mine si s-a dus totul ca o fortuna de nisip, exact asa s-a dus tot ce construisem , fir de praf cu fir de praf… tot desertul. Nota pentru mine: “nu renunta nicicand sa crezi in magia ta si nimic nu o sa te atinga!” In afara de o lectie, nu mai pot sa aleg nimic reciclabil din mormanul de gunoi al ultimilor ani, nu i-am trait, i-am lasat sa treaca in timp ce asteptam sa fiu salvata, nestiind ca singura salvare sunt eu.

E drept ca am fost privata de libértate, legata de maini si de picioare si mai ales cu ochii acoperiti, dar tot trebuia sa imi caut o cale de scapare. Asediul a trecut, este timpul sa curat molozul, sa ingrop cadavrele si sa imi construiesc fortareata, pentru ca nu o sa mai fie doar o cetate. Vreau sa imi vad soldateii fericiti pe tóate fronturile. O sa imi scriu un nou cod de legi si de data asta o sa le pastrez cu sfintenie, nu o sa mai cedez la intimidari.

DREAM

DSC_0072Atinge-mi mana si incalzeste-mi sufletul,

Trage-ma aproape de tine si spulbera-mi gandurile ce alearga bezmetice intunecandu-mi chipul .

Imbraca-ma in linistea ta cu bratele tale ce mi-au strivit emotiile in vise…

Vorbeste-mi cu privirea pana ne innecam in tacere…

Apropie-te si fa-mi inima sa alerge si sufletul sa se desprinda, sa pluteasca in voie…

Sperie raul, nelinistea si frica cu zambetul tau.

Distruge trecutul si hai sa calcam cenusa in drum spre o noua lume!

fuck you ROMANIA!

Fuck you Romania!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Mi-e greata de patriotismul asta fortat de 1 Decembrie. Brusc ne iubim tara, chiar daca toti zburam cat mai departe de ea. E ca si cand iti abandonezi copilul, dar spui ca il iubesti la nebunie si in unele cazuri asta nu e o metafora.

Ne nastem in spitale cu conditii de penitenciare si apoi ne arunca intr-un sistem de invatamant care ne forteaza sa devenim genii si esueaza lamentabil facandu-ne niste papagali. Un sistem de invatamant cu profesori ce dicteaza de pe “Sfantul GOOGLE”, unde avem prim ministrii “copy-paste”.

O tara minunata cu locuri neatinse de civilizatie din lipsa de evolutie, nu din constientizarea importantei lor. Este locul arid in care fie te adaptezi si renunti la visele tale fie: “usa e deschisa”.

Este tara in care m-am nascut, dar in care nu m-am simtit nicicand acasa.

Stiu ca nu sunt corecta, ca sunt si lucruri bune si frumoase dar in momentul asta e ca si cand as incerca sa apreciez caldura din infern.

Nu e usor… e ca si cand mi-as certa mama, dar si pe mama as fi suparata daca la ea in casa ar fi murit 60 de oameni nevinovati , ei cel putin au scapat, dar altii se chinuie in spitale.

 

:)

DSCI0047Fericirea vine din interior, nu se gaseste in lucruri sau in modul in care reactionam la cuvinte, actiuni. Nu tine cont de nimic, e acolo in tine, de neclintit.

In secunda asta fericirea mea sta intr-o melodie si un peisaj de toamna, in amintiri nascute pe aceste acorduri muzicale, in felul in care astern cuvinte pe o hartie. Scrisul de mana are ceva care ma face sa ma simt EU, ceva personal, o parte importanta a relatiei cu mine.

Nu e nimic pe lumea asta, sau in alte lumi, mai important decat felul in care te impaci cu tine. Daca ai cea mai mica problema nerezolvata cu tine o sa proiectezi asta in toate relatiile, toate reactile tale vor purta stampila acestei nemultumiri.

Eu am inceput deja terapia , incerc sa gasesc o solutie la problemele care nu ma lasa sa fiu eu. Ma cert in fiecare zi cu mine, dar cel putin  am inceput sa ne vorbim. Dupa ani in care ma privea din intuneric cum ma sufocam in lacrimi, acum aproape ca purtam un dialog. Nu vreau sa inchid culoarea acestor ganduri asa ca o sa revin la ideea de fericire.

Mda… FERICIRE…

Numele meu este Militaru Anca Elena, am 25 de ani si sunt in clasa I-a A la Colegiul National de Fericire. Colegul meu de banca este un inger cu ochi verzi si par saten si desi este o bucatica mica din mine pare pregatit sa termine ciclul primar cu premiul I.

Stiu ca fericirea e la mine si m-am hotarat sa o caut chiar daca asta inseamna sa gresesc la infinit.

Cuvinte frumoase scoase din inima asternute spre nemurire pe hartie sau aruncate sa pluteasca in nesfarsita lume magica, virtuala, asta e fericirea mea in secunda asta.

 

:)reset

imagesHRZMND9AScrisul e un reflex conditionat , e cumva parte din mine si ma ajuta sa ma descarc, sa ma concentrez, e modul meu de a-mi pune viata pe tava si a o diseca pentru a vedea “ce m-a ucis”.  Am o problema cu concentrarea, zeci de ganduri zboara in directii opuse in fiecare secunda.. scrisul o sa ma ajute sa ma concentrez fiecarui gand in parte.

Cum o sa fac asta nu imi este foarte clar, dar stiu ca  fiecare litera ma duce mai aproape de raspuns.

Imi place sa complic lucrurile, dar nu imi plac lucrurile complicate. Cel mai simplu si mai banal lucru il defragmentez, analizez, reanalizez astfel incat la final nu imi mai amintesc care era scopul analizei. Nu cred ca are vreun scop vreodata, doar ca asa sunt construita.

Prin urmare incerc din rasputeri sa pastrez lucrurile simple, nu prea imi iese dar imi tot spun ca sunt constienta ca am o problema si ca vreau sa o rezolv  si asta e primul pas spre rezolvare.

Am mers chiar pana intra-colo incat ma chinui sa adopt o atitudine optimista, ca tot e la moda. Se spune ca daca gandesti pozitiv atragi lucruri pozitive, eu zic asa : chiar daca atrag lucruri pozitive sau nu, cel putin sunt zen, asa gradul de lucruri negative e resimtit mai usor. Ce ai de castigat daca esti constient ca ai atatea stranse in tine incat ai mucegait ? E timpul sa iesim la soare.

Reset 😉